CAZ INCHIS – familia doreste libertate

Este inceput de toamna la Iasi si frunzele cad incet precum anii vietii mele. Ma numesc Irina –Marcella si am 26 ani insa parca as avea vreo 86. M-am nascut in 1988 si mi-a povestit bunica faptul ca in noiembrie 1989 m-a dus in brate la inmormantarea Pr ARSENIE BOCA cu care sunt ruda..

In copilarie, impreuna cu alte 2 surori am stat vreo 3 ani la Manastirea Petru-Voda la Pr. IUSTIN PARVU. Eram 7 frati in 2002 cand scumpa mea mamica s-a prapadit. Asta a insemnat distrugerea familiei noastre si imprastierea noastra a copiilor. De la 14 ani am crescut o vreme intr-un centru maternal din Iasi apoi am fugit si mi-am petrecut o parte din adolescenta pe strazi.

La 1 ian 2009 l-am nascut pe Stefan-Alexandru care acum are aproape 6 ani.
In 31 dec 2010 l-am nascut pe Antonie pe care l-am numit asa dupa unchiul tatalui meu care a fost IPS Mitropolit ANTONIE PLAMADEALA. Iar unchiul mamei este fostul IPS Mitropolit NICOLAE CORNEANU.
Tatal copiilor, necasatoriti fiind, m-a parasit si am ramas singura sa-mi cresc copilasii, numai cu ajutorul lui Dumnezeu.

Despre familia mea,… Ce sa va zic? Nu ma ajuta nimeni din familie. Fiecare e pe cont propriu. Am un prieten care imi mai aduce uneori de mancare pentru cei mici. Si cam atat. Toate rudele mele, frati, surori, tata…. Isi vad fiecare de viata lor iar eu de a mea.

Mama e moarta de 12 ani si 2 luni, tata e cu treaba lui de cand a murit mama. Eu am crescut in asistenta maternala, fara scoala, apoi am fugit de acolo, am reluat scoala si am facut adolescenta iin strada. Acum stau cu chirire, cu cei mici, si incerc sa imi gasesc un loc de munca, ca sa nu ajund in strada. AR trebuie sa imi platesc chiria pana pe 1 octombrie. Aici unde stau, am doua camere. Chiria e 500 de lei, plus vreo 200, 200 si ceva cheltuielile. Pe care la iarna nu vreau sa ma gandesc cat mai dau pe caldura. Insa mai ieftin ca aici u gasesc nici cu o camera, si nici garsoniera. Poate doar camera de camin fara baie, insa pretul e acelasi. Si aici nde stau nu am probleme cu vecinii. IN rest, peste tot pe unde am stat, nu am stat mai mult de o luna, pentru ca fie nu am avut bani, fie aveam probleme cu vecinii, dinb cauza galagiei.

In ultimii ani m-am mutat de multe ori de la o gazda la alta fie din lipsa banilor fie din cauza vecinilor.. Acum stau In Iasi si cred ca am gasit cea mai ieftina si totusi decenta garsoniera unde chiria este de 500 ron + 1-200 ron utilitatile. Viata mea pare sa se schimbe. M-am inscris la liceu la seral, sunt in cls a – XI-a, fac si un curs de operare calculator, iar copii merg la o gradinita ce apartine de un centru maternal in Copou cu program prelungit pentru care nu platesc nimic. Dupa gradi duc copii cu mine la orele de seral intre 18.00-20.00.

Imi caut de lucru, un serviciu stabil intre orele 8.00-16.00 cand scot copii de la gradi. AM MARE NEVOIE de acest serviciu sa ne putem intretine, desi salariul mediu este de 7-800 ron care imi ajunge sa achit chiria si utilitatile. Cu mancarea ne descurcam cum putem, am mancat si coji de cartofi cand nu aveam altceva..

CA EXPERIENTA… AM LUCRAT IN MAI MULTE DOMENII. DE LA FEMEIE DE SERVICIU, BONA SI MENAJ, LA AJUTOR DE BUCATAR, BARMAN, OSPATAR, CONFECTII (NU LA MASINA DE CUSUT), CONTABILITATE PRIMARA, RECEPTIONER HOTEL, DACTILOGRAFIAT ETC. DAR NU AM NICI O DIPLOMA, SI NICI CARTE DE MUNCA, CA SA POT DOVEDI.

MOMETAN FAC NISTE CURSURI DE OPERATOR INTRODUCERE DATE, SUNT LA JUMATATEA CURSURILOR, FAC DOAR SAMBATA SI DUMINICA,

PROGRAMUL DE LUCRU AR FI DE LUNI PANA VINERI DE LA ORA 09:00 LA ORA 15:00. (SAU DE LA 08:30 LA 15:30, DACA LOCUL DE MUNCA E PRIN COPOU. ACOLO ESTE GRADINITA CELOR MICI)

Nu beneficiez nici macar de ajutor social si alocatie complementara pentru ca nu am domiciliu/flotant stabil caci trebuie sa ma tot mut. Singurul venit sunt cei 84 ron alocatia copiilor.

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
CONCLUZIE

Irina este un roman autentic, vecin de-al nostru din Moldova. Irina a trait 26 de ani o viata complexa, cu bine si rau, cu probleme mari si greutati insa acesti ani i-au adus DEMNITATE, TARIE si CURAJ in purtarea crucii proprii, asa cum marturiseste si preotul duhovnic. Cei 2 copilasi i-au schimbat viata prematur si ireversibil.
Se lupta cu viata, merge la biserica in unele dumineci si primeste rar cate un ajutor de la unii si altii, doar atat. Pentru ca “ nu se plange”.

DRAGI CRESTINI ai zilelor noastre, NU este corect sa o lasam pe Irina singura. Trebuie sa ajutam un pic la zdrobitoarea cruce ce o poarta. Este un caz si mai sunt multe de acest gen, dar intinzand o mana, ajutam pe Mantuitorul nostru sa duca crucea pacatelor noastre pana sus pe Golgota.
Dupa cum vedeti viata nu alege. Am numarat 4 mari nume duhovnicesti din arborele ei genealogic. La 26 de ani Irina este luptata de viata si siguranta ei sunt cei 2 copilasi si o tumoare care ar trebui operata.

Are nevoie de haine, incaltaminte, jucarii, serviciu, bani, caldura sufleteasca, incurajare, iubire, dragoste crestineasca si rugaciune pentru intarirea sufletului ei.. Oare ce-I putem oferi din toate astea?

Contact – Irina-Marcella tel: 0741-7015xx ( ne-a solicitat sa nu publicam numele de familie)
Pentru colete postale trimiteti Post restant Iasi, Oficiul Postal x, jud Iasi ( adica va ridica ea coletul de la posta doar sa o anuntati telefonic cand il trimiteti).

Acesta este contul bancar al Irinei ( va rugam sa sunati sau email la office@pro-romanesc.ro pentru numele complet)
IBAN RO 86 BRDE 240 SV 2781881xxxx
BRD Iasi

Rugamintea noastra insistenta ar fi sa ne oferim cateva personae care sa putem depune o suma de bani lunar in contul ei bancar. 30 ron – 50 ron – 100 ron, fiecare cat poate dar sa se stranga sigur macar vreo 4-600 ron/luna.
Insist si va rog sa ma anuntati in mesaj privat pe office@pro-romanesc.ro numele dvs si suma ce o puteti depune lunar timp de 6-12 luni macar. Trebuie sa stabilim lista ca altfel vom spune “ lasa ca vor fi ei care sa ajute si sa nu fie prea mult”
Acesti bani ar trebui sa-I ajunga pentru hrana, salariul va merge pe chirie si utilitati.

Lista donatii lunare – incepand din 26 sept 2014
1) Nico & Bogdan, Turda – 50 ron/luna
2) d-na Adriana, Iasi – 50 ron/luna in data de 08
3) anonim – lunar/trimestrial dupa posibilitati, depus 150 ron
4) D-na Elena, Piatra-Neamt – 50 ron intre 7-10 ale lunii timp de 6 luni
5) D-l B, Valcea – 50 ron in data de 09 ale lunii – din octombrie

S-au expediat separat intre sept-nov 6 colete cu haine, lenjerie pat, vesela, incaltaminte, jucarii si alimente pentru Irina si copilasi ( donatori din Turda: Melinda, Adriana, Valeria, Camelia ( Spania), Ioana, Monica, Nico & Bogdan )

6) 29 oct 2014 – 1 colet = 9 kg alimente aeroterma din donatie d-na Monica, Floresti
7) 7 nov 2014 – 1 colet = 4 kg alimente + medicamente, donatii d-na Camelia
8) 24 nov – 2 colete = 15 kg alimente din donatii d-na Monica, Floresti
9 ) 3 dec – 2 colete – 15 kg donatii Parohia Ortodoxa Turda 3 – alimente, jocuri, haine
10) 16 dec – 1 colet = 2 kg – donatie d-na Monica Pitesti – jucarii si 1 brad
11) 18 dec – 3 colete = 60 kg – masina cusut electrica, haine, jucarii, incaltaminte, alimente pentru Craciun din donatii Parohia Ortodoxa Turda 3 Pr Grigore

Postez mai jos cateva ganduri ale Irinei scrise in dec 2012. Irina s-a mutat in Tg Mures si in Timisoara sperand ca va gasi un drum mai usor ( chirii mai ieftine si slujba). Situatia este asemanatoare doar s-a schimbat data si locul. Cu ajutorul Domnului si a celor care s-au oferit sa ajute, avem incredere ca lucrurile se vor schimba incet
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Îmi place când mi se vorbeşte de luptă. Dar ce credeţi că am făcut de când m’am născut? Am stat pe tron şi am dat comandă? Nu. Am stat cum am putut încercând să supravieţuiesc şi fără să fac închisoare, să mă prostituez sau să mă droghez. M’am detaşat de familie şi eşecurile mele sau durerile mele interne nu mai vreau sa le rasfrang asupra lor, in tensiune, stari de nervi, isterie, potot de injuraturi si flacari care sa parjoleasca sufletul. Mi’e acru de chestiile astea sin u vreau sa ma intorc de unde am plecat, sa ma injosesc si sa ma apuc sa scuip ca o mitraliera peste ceea ce trebuia sa fie sacru, adica familia. Macar in capul meu sec, familia sa fie familie, sub forma de vis si proiectie cu speranta, amestecata cu iluzie, daca nu sub forma de realitate. Nu am programari pentru termini gramaticali, eu am simtiri care vin in urma iluziilor sau a planurilor, ori a realitatii.

Am fost şi la câteva fundaţii în Iaşi, pentru ca de acolo sunt , dar nu te ajută nimeni dacă nu ai pile. Şi nici nu vreau să mai încerc astfel de metode. Am fost în prea multe locuri şi am umblat. Şi tot într’o camera mizerabilă stau. Intr’un apartament cu 4 camere, in Tg. Mures, cu chirie, platesc 350 de lei. Dar nu stiu cum voi face cu gradinita, din Ianuarie, pentru ca nu am nici buletin. Imi este expirat, si nu ii pot da la gradnita si nici nu pot sa imi gasesc un loc de munca.
Iar alocatia copiilor va fi, din ianuarie, 84 de lei. Adica 80 de lei pe card. Am doi copii, de 2 si 4 ani, si s’a terminat cu alocatia celui mic de 200 de lei.

Am fost şi la câteva fundaţii în Iaşi, pentru ca de acolo sunt , dar nu te ajută nimeni dacă nu ai pile. Şi nici nu vreau să mai încerc astfel de metode. Am fost în prea multe locuri şi am umblat. Şi tot într’o camera mizerabilă stau. Intr’un apartament cu 4 camere, in Tg. Mures, cu chirie, platesc 350 de lei. Dar nu stiu cum voi face cu gradinita, din Ianuarie, pentru ca nu am nici buletin. Imi este expirat, si nu ii pot da la gradnita si nici nu pot sa imi gasesc un loc de munca.
Iar alocatia copiilor va fi, din ianuarie, 84 de lei. Adica 80 de lei pe card. Am doi copii, de 2 si 4 ani, si s’a terminat cu alocatia celui mic de 200 de lei.

Nu mai vad la orizont nici o modalitate de a iesi din asta in timp util. Si nici nu mai stiu cum sa ma zbat pentru copii. Treaba cu luatul zilelor am experimentat’o, insa nu vad sa ma simt foarte fericita. Nu mai merita sa incerc. Macard e dragul copiilor, daca nu de dragul meu. Am stat destul pe strazi. Cand am vrut sa ma astepte cineva, nu am gasit pe nimeni. Am gasit numai motive sa tot plec de fiecare data si sa ma distrug. Mi’e greu sa repar din nou totul de una singura. Mi’am dorit sa am o familie unita. Dumnezeule, cat de mult mi’am dorit asta si cat am strans din dinti indurandu’i lipsa. Ani de zile. De fapt, toata viata mea. Am capul plin de griji, stomacul gol si mult venin in suflet adunat din cauza ghinionului in doze aproape letale. Poate fiecare ar indrazni sa mai arunce cate o limba de foc si sa mai parjoleasca niste bucati din sufletele care nu s’au manjit de tot. Pentru asta intotdeauna se gaseste timp. Pentru a drege, a repara, a sta in genunchi si a curata mizeriile, a fi acolo atunci atunci cand doare si a nu pleca de acolo, chiar daca toarna cu galeata ploaia afara… Spuneti’mi? Cine sta? Cine mai e? Cine se mai gandeste sa ramana? Regret din suflet pentru ca am crezut in prostia mea ca familia e tot ce e mai important pe lumea asta si e mai presus chiar si de notiunea de Dumnezeu. M’am inselat. Nu inseamna nimic.

Viaţa mea s’a dat cu vreo 14 ani în spate… În câteva zile… Trăiesc la fel ca atunci. Diferenţa e că nu mai am 10 ani şi mor de foame. Am 2 copii. Murim împreună de foame. Acum 3 zile credeam că voi renaşte. Între timp, mai am un pic până să ajung pe un pat alb de psihiatrie. Sunt un nimeni. Nu erau suficiente lucrurile care s’au tot întâmplat? Mi se rupe sufletul când cer de mâncare sau când vor biscuiţi ori măcar nişte cartofi fierti şi un pic de lapte. Şi de cele mai multe ori, în afară de apa de la robinet, nu e nimic. Aşa că se joacă toată ziua, uneori vorbesc singuri, se bat între ei, îşi fură sau sau îşi dau cele 3 maşinuţe pe care le au, se iau în arate, se pupa, îşi vorbesc între ei, se ajută dacă unul cade sau se loveşte. Eu, în disperare, nu mai am ce să fac. Stau şi mă uit la ei şi râd nervos de cele mai multe ori. Sunt într’o stare de semi-şoc. Alţii, în situaţia mea, îşi dădeau copiii şi îşi luau zilele. O astfel de viaţa se numeşte coşmar. Dacă o trăieşti aşa.

Am dormit ca naiba azi noapte. Dimineaţa am stat cu ochii în tavan o bucată de timp şi apoi am plecat la un punct social. Am discutat cu vreo 3 persoane, mi-au certut datele personale, am avut de completat un formular în care trebuia să bifez sau nu nişte chestii, cum ar fi dacă am făcut sau nu închisoare, dacă am mai mult de 3 copii, dacă Mi’e frică de violenţă, dacă am probleme de sănătate sau dizabilităţi, dacă ştiu să scriu sau să citesc, şi aşa mai departe. Apoi mi s’a spus să aştept până voi fi strigata. Am aşteptat vreo 2 ore cu copiii plângând în braţe de foame şi oboseală. M’au strigat şi în birou mi s’a spus că nu mă poate ajuta cu nimic. Nenorociţi. Asta sunt. La mintea lor, trebuie să fiu ieşită din închisoare, ca să am un loc de muncă, trebuia să fiu bătută şi învineţită, cu o căruţă de copiii după mine, ca să am un loc unde să dorm. Trebuia să fiu o analfabetă într’un scaun cu rotile şi cu spume la gura ca să mă ajute.

In toţi anii ăştia m’am păstrat cinstită, ca să ce? Să îmi vină ăştia cu pretexte şi să îmi spună că dacă nu bifez de acolo, mor de foame şi dorm în şanţuri. Foarte încurajator. Am un chef de viaţa nemaipomenit. Când am ieşit din clădirea aia, am răbufnit şi am dat drumul la câteva lacrimi care încercau să se ţină strâns în ochii mei. M’am enervat. M’am enervat că eu aveam impresia că trebuie să fii cinstit, curat, educat, că trebuia să ştii să citeşti şi să scrii normal, fără să te faci de râs, fără să se uite alţii la tine, simţindu’se ruşinati că există asemenea proşti ca tine (ca mine, bineînţeles) pe faţa pământului. Am o problema, asta ştiu. Dar când am văzut pe hârtia aia câte trebuie să bifezi, ca să primeşti o bucată de aşternut şi o scândură să dormi, m’am tulburat. Nu am de gând să ajung să mă îmbrac în zdrenţe, să nu mă mai spăl, să îmi torn cenuşă în cap şi să merg la cerşit. Să sparg magazine pentru o bucată de pâine la copii. Să omorî, sau mai ştiu eu ce minunăţii, doar ca să fiu ajutată. Pentru că, de fapt, dacă furi, omorî, dai în cap, eşti prost, nu ştii să scrii sau să citeşti, eşti bolnav la cap, chiar că nimeni nu te vă mai ajuta vreodată.