Cu lacrimi in ochi va rugam ajutati-ne si pe noi cu cat puteti dv si cu ce puteti dv,din suflet va rugam cititi-ne povestea de mai jos sa aflati durerea, tristetea, nevoile si necazurile noastre de zi cu zi.
Surorile Togan ( Rodica 34 ani si Adriana 37 ani), traiesc in carucior si sufera de o boala incurabila distrofie musculara progresiva ( slabanogirea muschilor din tot corpul) si necesita ingrijire si ajutor pentru orice actiune ar vrea sa o faca. Primesc 293 ron/persoana ca ajutor de handicap si o vecina este platita ca insotitor. Le mai ajuta si mama lor (si ea bolnava).
Au nevoie de ajutor ca alimente si bani pentru traiul de zi cu zi.
CONTACT – Rodica Zoica Togan ( tel 0761-970934) Sat: Matasaru, Judetul Dambovita, str Bisericii, nr. 209 ( se pot trimite colete prin programul – curier GRATUIT pentru ajutoare umanitare
Ma numesc Rodica Zoica Togan ( tel 0761970934) am 34 de ani sunt din comuna/Sat:Matasaru, Judetul Dambovita, str Bisericii, nr. 209 sunt impobilizata intr-un scaun cu rotile de la varsta de 14 ani am distrofie musculara progresiva iar din pacate nu sunt singura mai am o sora mai mare Adriana Togan in varsta de 37 de ani in aceeasi situatie ca a mea,doresc sa va spun ca suntem niste persoane simple,prietenoase si cu dragostea lui Bunul Dumnezeu in suflete dar totodata cu dureri mari in suflete si lacrimi pe fata zi de zi de cand ne stim, ducem o viata foarte grea cu multe nevoi,
Durerea ce ne macina cel mai mult este ca pe 27 aprilie 2012 fratele nostru in varsta de 34 de ani care si el era la fel ca si noi imobilizat intr-un scaun cu rotile sa stins din cauza unei raceli,o pneomonie acuta l-a rapus in cateva saptamani,o moarte fulgera ,dureroasa si un sf ghinui,stand 3saptamani numai pe terapie intensiva la spitalul FLOREASCA monitorizat de niste aparate si ajutat de aparatul de oxigen sa ne mai zambeasca,ne spunea mereu ca este bine si ca v-a fi si mai bine si ca v-a veni acasa cat mai repede 🙁 pt noi a fost si este si acum o mare suferinta,pierderea lui ne-a lasat o durere imensa noua si parintilor nostri,ei sunt singurul sprijin de zi cu zi pentru noi,fara mama noastra,icoana noastra asa cum o numim noi nu am putea face absolut nimic deoarece avem gradul I de handicap si suntem dependente de mama si de orice ajutor,un pahar cu apa daca dorim sa il bem noi nu putem sa il luam singure sau sa il ridicam la gura..
Cu mare sinceritate va marturisim ca ne este atat de greu sa traim cu o pensie de handicap de dor 293 ron pe luna,iar in ziua de azi cum este viata atat de scumpa avem inca de plata la Banca BRD rata de plata facuta acum 5 ani pt a cumpara scaune cu rotile pentru mine si fratii mei si niste fizioterapii pt alinarea durerilor….si nu mai zic ca trebuie sa ne platim internetul,cartela de cablu si o incarcare a cartelei de telefon,plangand va spun ca fara tv si telefon care sunt singura noastra alinare de zi cu zi si necesitate totodata ne este greu de tot,uneori mama de oboseala acumulata mai sta in casa in pat si noi in curte,iar daca amortim pe carucior sau in pat unde ne lasa ea asezate,sau ne pica mana sau piciorul in jos trebuie sa o chemam si neavand credit pe tel sa o chemam la noi privim in sus,plangem si asteptam pana cand Bunul Dumnezeu o aduce la noi! ….
Totodata nu trece zi sa nu ducem grija de maine sau mai ales grija parintilor care observam ca nu mai pot sunt imbaraniti de durere,tristete si chin…ei ne sunt alaturi de cand ne-au dat viata si fara ajutorul lor nu putem supravietui sau merge mai departe…de foarte multe ori va spunem cu lacrimi pe fata ma intreb si eu si sora mea cu ce am gresit de induram atata suferinta..de ce a trebuit si trebuie sa ne vedem parintii plangand de durerea noastra,de oboselea acumulata si de neajunsurile de zi cu zi…sunt zile cand adormim plangand si ne trezim tot plangand,
Sunt zile cand nu avem ce pune pe sf masa,adormind cu speranta ca maine poate v-a fi mai bine si Domnul Dumnezeu ne va darui si noua sprijin si ajutor prin voi oameni cu inima milostiva si frati ai nostri in numele Domnului, De fiecare data ma gandesc cand vin sf sarbatorile este si mai greu…toata lumea se bucura de sarbatori alaturi de familie si prieteni…ptr noi niciodata nu au fost niste sarbatori fericite cu lacrimi de iubire sau cu un cadou asa cum este ptr toti oamenii…Noi intotdeauna ne-am bucurat unul de celalat,dar iata ca sarbatorile ce au trecut nu ne-am mai putut bucura nici de asta deoarece fratele nostru Nicusor Zenovie Togan ne-a parasit plecand la Domnul lasandu-ne si mai triste si cu mai multe lacrimi.
Rugamintea si dorinta noastra cea mai mare este ca voi prietenii nostri de pretutindeni sa ne fiti alaturi cu atat cu cat puteti de mult sau de putin ptr a ne readuce si noua zambetul pe buze…datorita voua sa avem si noi zile cu putin soare,liniste sufleteasca si nu in ultimul rand sa nu mai avem grija de maine si sa ducem si noi o viata normala ca toti ceilalti.
TOGAN ZOICA RODICA 0761970934 in caz ca vreti sa ne trimiteti ceva, orice, pentru noi este bine venit,in caz ca vreti acte doveditoare,amanunte despre noi.Totodata va rugam sa distribuiti si prietenilor dv si celor din jurul dv lacrimile noastre de tristete..
Iar cei care vor sa ne doneze oricat din putinul si posibilitatea voastra ne puteti trimite aici:
Transfer bancar in conturile:
TOGAN ZOICA RODICA Cod SWIFT : BTRLRO22DBA Banca Transilvania Gaesti
IBAN-UL LEI RO14BTRL01601201P25524XX
Cod SWIFT:BTRLRO22DBA Banca Transilvania Gaesti
IBAN-UL EURO RO86BTRL01604201P25524XX
https://www.facebook.com/notes/zoica-rodica/povestea-noastra/124597164414380
